Ce jucarie mai faina puteam sa-i ofer sotului meu de ziua lui decat un cub Rubik de care e pasionat inca din copilarie...Si cum mie imi place sa fac torturi, am combinat cele doua idei si iata ce a iesit:
 |
| Am vrut musai sa fie un cub "in actiune"! |
Poza cu fratiorul mai mic, as putea spune chiar o poza de familie...
 |
| A se vedea ca am fact o copie exacta a unui cub, astfel incat daca vreunui musafir ii vine ideea traznita sa invarta la el, sa-i iasa omului pana la urma macar o fata! |
Dupa ce l-am inviorat putin (am pictat patratelele rosii, pentru o culoare mai vie), l-am scos la iarba verde dupa cum se vede in imaginea alaturata...
 |
| Aici personajul principal nu e sarbatoritul care isi aprinde singur lumanarile, nici macar tortul, ci Vlad care e la randul lui pasionat de cub si care vazandu-l la dimensiuni atat de impresionante, nu si-a putut stapani un strigat de uimire, care se poate de altfel vedea cu ochiul liber! |
Cat despre detaliile tehnice pot spune ca a fost ceva mai dificil decat imi imaginasem initial, a durat cateva ore bune pana l-am facut. Au fost 3 tortulete separate, cu cate un strat de crema fiecare, unul cu ciocolata, altul cu fructe de padure si altul cu vanilie. Le-am combinat pe farfuriuta si au fost delicioase!
In rest... am calculat, am calculit, am calculot, vorba lui Horatiu Malaele...
...si am iubit...iubesc....si-o sa-l iubesc in continuare pe sotul meu!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu